Cultura araba este printre putinele care si in zilele noastre isi urmeaza traditiile. Pentru arabi nunta, numita Farah, este un eveniment foarte important, religia impunand o serie de norme stricte pentru ca viata de familie sa ocupe un loc primar in viata cetatenilor. Dar pe langa toate acestea, nunta pentru arabi este un prilej de sarbatoare si de voie buna, de multe ori avand o durata de 3 zile si 3 nopti.

In prezent traditia conform careia parintii aranjeaza nuntile, pentru a nu se pierde numele familiei sau in scopuri financiare, s-a mai pierdut, cel putin in statele arabe dezvoltate. Chiar si azi insa, majoritatea arabilor sunt casatoriti cu rude de gradul 2 sau 3, lucru nu tocmai in regula daca ne gandim la problemele genetice ce pot fi generate viitorilor copii.

De cele mai multe ori cele care se ocupa de organizarea nuntii sunt mamele, care conform traditiei se ocupa de casa si de copii. Astfel, atunci cand un baiat intentioneaza sa ceara in casatorie o fata mai intai isi anunta mama. Ea se va interesa de familia fetei, se va consulta cu sotul, si daca cele aflate ii multumesc il vor insoti pe baiat sa ii ceara mana. In cadrul ceremoniei de cerere in casatorie mirele ii cere mana fetei tatalui ei, care isi da acordul pentru o viitoare casatorie. Dupa acest moment se citeste Fatiha, prima sura din Coran, se bea Sharbat, o bautura preparata din fructe si petale de flori, se stabileste data logodnei, a nuntii si dota. Dota trebuie sa fie serioasa, nu simbolica, sa apartina in intregime femeii si sa nu presupuna, in schimb, nici un fel de zestre din partea acesteia. In conformitate cu cele scrise in Coran, femeia nu poate fi obligata sa se casatoreasca daca nu isi da consimtamantul, chiar daca parintii au un cuvant greu de spus privitor la viitorul sot.

Logodna marcheaza uniunea propriu-zisa a tinerilor, acum fiind momentul semnarii contractul de casatorie, in prezenta familiei si a cel putin doi martori, si tot acum se face schimbul de inele. Contractul trebuie sa contina clauze privitoare la dota oferita (Moqaddam Sadak), suma ce trebuie platita sotiei in caz de divort sau deces al sotului (Moakhar Sadak), dreptul de a divorta (Esma), bunurile ce ii vor ramane sotiei in caz de divort sau deces al sotului (Qayma) si conditii de acordare a pensiei alimentare pentru copii (Nafaqa). In unele tari se obisnuieste ca logodna sa fie de lunga durata (1-2 ani), pentru a permite tinerilor sa se cunoasca inainte de casatorie.

Ceremonia casatoriei se realizeaza de obicei in moschee, unde un imam sau un sheikh mai in varsta va vorbi despre Profet si despre cum barbatul trebuie sa o sprijine pe femeie, se vor citi pasaje din Coran iar tinerii vor recita frazele oficiale, urmand ca ei sa fie acceptati in fata lui Allah.

Traditia spune ca ultimele 40 de zile inainte de nunta mireasa trebuie sa stea deprate de ochii mirelui, pentru a se aranja si pentru a face pregatirile necesare pentru marea zi.

De obicei petrecerile de nunta incep cu aproximativ 1 saptamana inainte de aceasta. In aceasta saptamana membrii ambelor familii sarbatoresc prin muzica, dans si bucate traditionale.

In seara precedenta casatoriei mireasa organizeaza seara henna, eveniment ce consta intr-o petrecere la care participa viitoarea mireasa, rudele apropiate si prietenele acesteia. Fetele se tatueaza cu henna, danseaza, canta, deschid cadourile primite si degusta diferite mancaruri.

Petrecerea de nunta debuteaza cu un dans traditional, numit zaffa, iar apoi mirii continua deschiderea petrecerii cu un dans in doi. Locatiile unde nunta se desfasoara sunt in general sali de nunti sau restaurantele hotelurilor de lux. Arabii investesc foarte multi bani in organizarea nuntii, grandoarea acesteia reflectand averea mirelui. Mirii se bucura de o zona special amenajata pentru ei, pe un podium, in fata invitatilor, unde sunt asezate doua fotolii bogat ornamentate, inconjurate de flori, unde cei doi troneaza asemeni regelui si reginei. Aceasta zona este numita kosha. Mireasa poarta o rochie bogata, bijuterii si un machiaj incarcat, iar mainile si picioarele ii sunt tatuate cu henna. De cele mai multe ori mireasa schimba cateva rochii pe parcursul petrecerii, tocmai pentru a arata ca starea ei materiala este una buna. La petrecere se vor servi mancaruri traditionale, preparate din carne de miel si pui, orez, salate si traditionalele deserturi, orchestrele contractate vor canta diverse stiluri de muzica iar dansatoarele din buric ii vor ridica pe toti oaspetii la dans.

In unele tari islamice petrecerea de nunta difera. Barbatii petrec intr-o incapere iar femeile in alta, urmad ca la un moment dat mirii sa se intalneasca si sa se retraga, urmand sa petreaca prima noapte impreuna.

In noua familie sotul va trebui sa se ocupe de suportul financiar al intregii case, iar sotia de cresterea copiilor si de bunul mers al casei.