Frumusetea absoluta sau perfectiunea fizica este cu siguranta una dintre cele mai mari enigme, in special pentru reprezentantele sexului frumos. Inca din cele mai vechi timpuri femeile au incercat o multime de substante sau obiecte pentru a-si infrumuseta chipul. Asa au aparut bijuteriile, diversele produse cosmetice, parfumurile si paleta larga de produse vestimentare care sunt menite sa scoata in evidenta doar partile frumoase ale fizicului. Cu toate acestea insa, frumusetea unei persoane a fost si va ramane o chestiune de tine de gusturi, chimie sau alte elemente care de cele multe ori nu pot fi descrise. Un alt aspect important in determinarea unei asa zise frumuseti, este legat de cultura fiecarui popor. In fiecare colt al lumii frumusetea este vazuta intr-un mod diferit, tinandu-se cont si de trasaturile specifice regiunii geografice.

In tarile arabe frumusetea fizica a femeii este ascunsa lumii. Formele corpului si podoaba capilara sunt cunoscute doar de familie si de sot, in putine cazuri nici macar de catre acestia. Cu toate acestea insa, si femeia araba se foloseste de trucuri pentru a-si arata frumusetea. Si cum doar ochii si mainile ii sunt vizibile, se ingrijeste ca ochii sa ii fie puternic conturati cu kajal iar mainile ii vor fi mereu tatuate cu cele mai elaborate tatuaje henna. Tot pentru a iesi in evidenta, femeia araba foloseste parfumuri puternice, atragand interesul barbatului prin miresmele lasate in urma sa.

In Asia, in special in Japonia, frumusetea e apropiata de perfectiune daca pielea femeii este foarte deschisa, corpul este suplu si gesturile denota finete. Spre deosebire de vestici, care apreciza pielea maslinie, in tarile din Asia o piele alba inseamna radacini nobile. De aceea gheisele isi pictau fata cu alb iar azi nuntile traditionale din Japonia implica o mireasa cu fata vopsita in alb. In zona asiatica o piele inchisa denota un statut inferior, specific muncitorilor de rand care presteaza munca de jos, sub razele soarelui.

In India insa, idealul de frumusete e reprezentat de femeile cu nas mic, ochi negrii si bine conturati, par lung negru si corp invaluit in sari colorate, asortate cu o multime de bijuterii. De fapt, in India cu cat femeia este mai machiata si mai incarcata cu bijuterii sau tatuaje henna, cu atat este mai frumoasa si cu atat emana mai multa feminitate.

In nord-vestul Africii, mai exact in Mauritania, idealul feminin este reprezentat de doamne extrem de grase. Obezitatea este simbolul prosperitatii si s-a pastrat aici din timpurile trecute cand, daca in mijlocul desertului o familie isi permitea sa ajunga la obezitate era admirata si respectata. Fetele sunt trimise de la varste fragede in “tabere de ingrasat”, undeva in mijlocul desertului, practica numita “leblouh”. Si daca in alte tari femeile consuma pastile pentru slabit, aici femeile consuma pastile pentru ingrasat, dezvoltandu-se chiar si o piata neagra care comercializeaza hormoni folositi in cresterea de camile si de gaini. Diverse organizatii si chiar guvernul incearca sa stopeze aceste practici insa rezultatele nu sunt semnificative, in special in zonele rurale.

In triburile africane frumusetea feminina poate fi data de culorile folosite pentru pictarea corpului, precizia cu care sunt realizate aceste picturi sau finetea bijuteriilor purtate. In aceste zone pictura reprezinta limbajul trupului, aratand de multe ori varsta, statutul social sau disponibilitatea.

In America centrala si in unele tari din America de Sud cele mai frumoase femei sunt cele cu ten masliniu si cu forme bine definite. Sanii si fesele mari sunt dovada feminitatii, precum si garantia ca femeile construite in asa mod sunt capabile sa dea nastere unor copii sanatosi. Dealtfel, inclusiv dansurile traditionale din aceste zone sunt menite sa scoata in evidenta coapsele, fesele si sanii femeii.