Cuba este renumita pentru plantatiile cu tutunuri de cea mai buna calitate. Cea mai buna zona din lume pentru cultivarea tutunului este Vuelta Abajo, singura zona in care se obtin toate tipurile de frunze. Legendele spun ca aici in luna decembrie din 1492 a debarcat Jerez, un marinar din echipa lui Cristofor Columb, care a vazut intre buzele unui localnic cum ardea un bat din foi rulate. Impins de curiozitate, Jerez incearca si el produsul si descopera ca senzatia e una placuta. Astfel foile rulate patrund si in Europa, in anul 1520, prin portile Spaniei, raspandindu-se usor in Portugalia, Franta, Italia si Marea Britanie, fiind folosit la inceput in scop medical, pentru tratarea migrenelor.

Trabucul in forma cunoscuta noua azi a fost fabricat initial in Spania, in sec. al  XVIII-lea, cu foi de tutun importate din Cuba. Numele dat de catre spanioli, „cigarro”, a fost si el importat de la cubanezi care numeau produsul „sikar”. Au inceput apoi sa se dezvolte fabrici in toata Europa, trabucul fiind considerat o perioada lunga un produs de lux, consumat doar de catre clasele sociale inalte. Chiar si asa, tutunul cubanez a ramas pana in zilele noastre cel mai de calitate tutun. Clima, solul si factori doar de cubanezi cunoscuti ii confera tutunului de aici proprietati speciale. Cele mai cunoscute regiuni cubaneze sunt: Vuelta Abajo, Semi Vuelta – zona unde se cultiva in special frunze pentru invelis, Partido si Vuelta Arriba.

Frunzele de tutun sunt culese de la baza tulpinii, odata ce au ajuns la maturizare, cand plantele au aproximativ 3 luni. Cele de la baza se numesc Capote, sunt cele mai mari si se folosesc la invelirea trabucului. In ultimii ani capotele sunt produse in solarii de panza, ferite de soarele puternic, pentru un aspect mai neted. Urmatoarele sunt frunzele Volado, cu cea mai slaba aroma; cele de la mijlocul tulpinii se numesc Seco si au o aroma moderata, urmand ca in varful tulpinii sa se gaseasca cele mai aromate frunze, numite Ligero. La fabricarea unui trabuc sunt folosite toate frunzele si se spune ca frunzele Volado ajuta combustia, Seco ofera savoare iar Ligero dau aroma trabucului.

Dupa recoltare frunzele sunt sortate, legate si lasate la uscat aproximativ o luna, in functie de conditiile climatice. Aerul din spatiul unde sunt depozitate nu trebuie sa fie nici prea uscat, nici prea umed. Dupa uscare, frunzele sunt asezate in straturi pentru prima fermentatie care inlatura gudronul si compusii de azot. Dupa aproximativ 2 luni, ele sunt sortate din nou, li se scoate nervura centrala, si se lasa la fermentat a doua oara. Dupa inca cateva luni, in functie de tipul frunzei, acestea se aseaza in butoaie pentru ultima perioada de fermentatie care poate dura si 10 ani. Ulterior frunzele sunt sortate, netezite si rulate pentru a obtine trabucul.

Rularea trabucului este un alt procedeu atent executat. Fiecare este format din umplutura, intaritura si capa. Corecta rulare a acestor straturi determina calitatea tehnica si uniformitatea arderii. Torcedos, cei care se ocupa de efectuarea acestui procedeu, folosesc o serie de unelte speciale precum: tabla de rulare, chaveta (cutitul oval), ghilotina, gumar (recipientul cu rasina folosita la lipirea terminatiei), foi de hartie pentru rulare si cilindrul metalic ce ajuta la crearea terminatiei. Dupa rulare fiecare trabuc este trecut printr-o matrita din lemn pentru a se urmari corectitudinea rularii, sta apoi 10 minute la presa, se testeaza apoi cantitatea de aer ce trece prin el, iar daca a trecut toate aceste teste este invelit in capa, frunza subtire si fina de la exterior. In final fiecare trabuc va sta 72 de ore in „humidor” dupa care va putea fi scos la vanzare.

Trabucurile, precum vinurile, isi imbunatatesc proprietatile in timp daca beneficiaza de o pastrare optima. Un mediu ideal pentru ele e cel cu o umiditate crescuta, fara variatii de caldura sau frig si fara a fi lasate descoperite, intrucat absorb mirosurile din jur. Asadar, pentru cei pasionati de trabucuri un humidor (cutie din lemn nobil, captusita pe interior cu lemn de cedru spaniol) este spatiul ideal de pastrare. Humidorul va fi aerisit macar o data la doua saptamani iar pentru pastrarea umiditatii interne se va folosi doar apa distilata.

Cele mai recunoscute marci de trabucuri cubaneze sunt: Cohiba, Belinda, Cuaba, Diplomaticos, El Rey del Mundo, H. Upmann, Hoyo del Monterey, La Corona, La Gloria Cubana, Montecristo, Partagas, Par Larranaga, Quintero y Hno., Ramon Alones, Romeo y Julieta, San Cristobal de La H., Sancho-Panza, Trinidad si Vegas Robaina.

Durata fumarii unui trabuc poate depasi 3 ore astfel ca, pasionatii stapanesc cu siguranta arta relaxarii. Pentru a nu isi pierde proprietatile nu se recomanda ca un trabuc sa fie reaprins daca a stat stins mai mult de o ora astfel ca, dupa ce a fost aprins se va pufai pentru a se intretine arderea si placuta senzatie.