Situat in localitatea Agra, la doar 200 km de New Delhi, mausoleul Taj Majal, simbol al dragostei eterne, a fost numit una dintre cele 7 minuni ale lumii moderne si totodata infatisarea fizica a perfectiunii si armoniei.

Povestea Taj Mahalului a inceput in perioada Imperiului Mogul cand al 5-lea imparat mogul, Shah Jahan, a ordonat construirea unui mausoleu in memoria cele de-a doua sotii, printesa musulmana persana Arjumand Banu Begam, cunoscuta sub numele de Mumtaz Mahal (aleasa palatului) care a murit la nasterea celui de-al 14-lea copil, in iunie 1631.

Moartea printesei, iubita, prietena si consilierul politic al imparatului, care adesea il insotea si pe campul de lupta, l-a afectat extrem de mult pe imparat, astfel incat parul i-a albit in numai cateva luni. Inainte de moarte, printesa l-a rugat pe Shah Jahan sa-i construiasca un mormant pe care sa il viziteze la fiecare aniversare, sa isi iubeasca fiii si sa se recasatoreasca. Ascultand de ultima rugaminte a sotiei sale, imparatul a decis ca in numele iubiri dintre ei sa-i construiasca cel mai mare edificiu funerar din lume.

Planurile pentru constructia Taj Mahal au inceput in 1631 iar constructia acestuia a durat 22 de ani. Imparatul a ales ca mausoleul sa fie amplasat pe malul raului Yamuna, care servea ca mijloc de aparare a Fortaretei de la Agra, capitala Imperiului Mogul in trecut, intr-o gradina imensa. In Islam gradina simbolizeaza paradisul iar apa este parte a paradisului. Dealtfel, reflexia mausoleului in lacul central, imensa gradina cu specific persan traversata de canale si fantanile arteziene fac din zona o adevarata gradina a edenului.

Shah Jahan a infiintat un consiliu al celor mai buni arhitecti si mesteri, urmand ca iranianul Ustad Isa sa fie numit arhitectul principal si seful de santier, Ustad Ahmed a fost insarcinat cu supravegherea lucrarilor iar Ismail Han cu constructia domului. Constructia complexului a implicat munca a peste 20.000 de oameni iar materialele, aduse din intreaga Indie si din alte zone ale Asiei, au ajuns aici cu ajutorului a peste 1.000 de elefanti.

Legendele spun ca la terminarea operei de arta catorva mesteri li s-au taiat degetele sau mainile pentru ca perfectiunea mousoleului sa nu poata fi atinsa in alt loc.

Taj Mahal sta asezat pe o platforma inalta, patrata, fiecare colt fiind flancat de cate o minareta de 40 m inaltime, element de inspiratie maura, menit sa confere echilibru intregului ansamblu.

Domul central masoara 65 m in inaltime si are un diametru de 17 m, gazduind patru incaperi cu o inaltime de 50 m si tavan in forma de cupola. Clopotnita domului, initial aurita iar din 1800 refecuta din bronz, evidentiaza imbinarea perfecta dintre ornamentele traditionale persane cu cele hindu. Pe varful clopotnitei sta asezata o semiluna din bronz, cu colturile indreptate spre cer, simbol islamic, care insa asezata pe varful clopotnitei formeaza un trident, simbol al zeului hindu Shiva. In dom se afla sicriul imparatesei, incrustat cu pietre pretioase, in stanga caruia a fost asezat mai tarziu si sicriul imparatului, care a murit in anul 1666. Ambii au fost inmormantati cu fata catre Mecca. Se vorbeste insa ca sicriile sunt doar o replica a celor originale, aflate intr-o camera subterana.

Intregul mausoleu, atat interiorul cat si exteriorul, este placat cu marmura alba cu irizatii cenusii, atent slefuita, adusa din Rajasthan. In functie de momentul zilei, marmura reflecta diverse nuante, de la roz pal, ivory, galben, bej, argintiu la albastrul dat de lasarea serii. Marmura este atent decorata cu gravuri florale, ornate cu pietre pretioase si semipretioase, in special agate si jasp si incrustata cu caligrafie araba care contine extrase din Coran. In trecut interiorul gazduia si usi din argint, un grilaj din aur iar mormantul imparatesei era acoperit de o cuvertura din perle. Din pacate insa, dupa caderea imperiului mogul acestea au fost furate, impreuna cu majoritatea pietrelor pretioase. Taj Mahal insumeaza 16 incaperi, cate 8 pe fiecare nivel. De-o parte si de alta a mausoleului s-a construit o moschee si o casa de oaspeti, ambele placate cu gresie rosie.

Complexul comunica cu exteriorul printr-o poarta inalta si masiva, simbol al intrarii in paradis. Poarta a fost initial construita din argint masiv insa datorita greutatii s-a scufundat, fiind inlocuita cu una din alama, mult mai usoara.

Se spune ca Shah Jahan avea in plan sa construiasca un mausoleu identic pentru el, din marmura neagra, pe celalalt mal al raului Yamuna, care avea sa fie legat de Taj Mahal printr-un pod. Acest plan nu i-a adus insa noroc, pentru ca la aflarea lui fiul sau Aurangzeb, care s-a autoproclamat rege in anul 1658, l-a inchis in fortul Agra, sub forma de arest la domiciliu, din teama ca visteria mogula, deja saraca datorita cheltuielilor facute cu Taj Mahal, se va goli de tot. Jahan a stat inchis timp de 8 ani, din fortul sau reusind sa vada doar printr-o fereastra monumentul celei pe care o iubise atat de mult, incat i-a daruit cea mai pretioasa bijuterie arhitecturala din lume.

Un adevarat exemplu de arhitectura mogula, cu inbinatii armonioase de elemente islamice, persane si indiene, Taj Mahal este edificiul emblematic al Indiei, parte din patrimoniul UNESCO din 1983.

Din pacate insa, amprenta timpului a inceput sa isi puna stapanire si pe acest monument. Industralizarea masiva si poluarea din nordul Indiei fac ca marmura sa isi schimbe culoarea in galben. Pentru o buna conservare, Curtea Suprema Indiana a ordonat in urma cu 10 ani inchiderea sau mutarea fabricilor din apropierea monumentului, urmand ca vehiculele autorizate in apropierea acestuia sa fie doar cele electrice iar calitatea aerului sa fie masurata regulat.