Jojoba este un arbust originar din regiunea desertica aflata in nord-vestul Mexicului si California. Arbustul ajunge la o inaltime de pana la 2 m iar coroana acestuia este bogata in frunze verzui-gri, ovale, acoperite cu un strat de lichid lipicios. Florile arbustului sunt de culoare galben pal, prinse intr-un mic buchet. In urma polenizari, dionica la aceasta specie, floarea feminina se transforma intr-o capsula care contine una sau mai multe seminte in curs de dezvoltare. Pe masura dezvoltarii semintelor, peretele capsulei devine tot mai subtire pana cand, uscata de soare, se desface si lasa semintele sa cada. Acestea sunt maronii, asemanatoare cu bobul de cafea, continand in proportie de aproximativ 54% ceara lichida sau asa numitul ulei care nu contine insa trigliceride.

Miraculoasele proprietati ale semintelor de jojoba au fost descoperite cu mii de ani in urma de indienii din America de Nord, care striveau boabele arbustului iar substanta obtinuta o foloseau pentru a trata rani, pentru a calma durerile nasteri, pentru a inmuia pielile de animale, pentru dureri de stomac si pentru a calma senzatia de foame la drumuri lungi, ulterior demonstrandu-se ca semintele contin simmondsin si monoglucoside, ambele substante actionand ca un inhibator al apetitului.  

Alte legende sustin insa ca medicii din Egiptul antic au descoperit proprietatile boabelor de jojoba, ceara acestora folosind-o pentru prepararea potiunilor vindecatoare. Se pare ca in piramidele Egiptului au fost descoperite vase din lut  in care s-a gasit ceara de jojoba care spre surprinderea oamenilor de stiinta nu era oxidata, ba din contra isi pastrase toate proprietatile timp de milenii.

In ciuda tuturor proprietatilor, benefice omului, pe care ceara de jojoba le are, aceasta a inceput sa fie folosita la scara larga incepand cu anii ’60, cand tratatele internationale au interzis folosirea spermantetului, o substanta alba, ceroasa, obtinuta din craniul de balena, delfin si casalot, folosita in industria cosmetica. Astfel cercetatorii au descoperit ca structura chimica a spermantetului este asemanatoare cu cea a cearei de jojoba, alei carei proprietati sunt chiar superioare. Din acel moment asa numitul ulei de jojoba este utilizat pentru o gama larga de preparate cosmetice destinate mai multor afectiuni.

Avand o structura asemanatoare sebumului produs de corpul uman, uleiul de jojoba este folosit cu succes pentru a trata tenul gras/acneic intrucat poate “pacali” glandele sebacee, lasandu-le sa creada ca au produs suficient, ceea ce pondereaza secretia de sebum. Datorita continutului de acizi grasi si saruri minerale, este in acelasi timp un bun remediu si pentru tenul uscat. Continutul bogat de vitamina E ii confera proprietatea de refacere rapida a peliculei protectoare de la suprafata pielii, stimuland regenerarea celulelor, mentinand elasticitatea pielii si prevenind astfel apartia ridurilor.

In prezent sunt produse patru tipuri de ulei de jojoba: cel obtinut prin procedura de baza, respectiv presarea semintelor, filtrarea si apoi pasteurizarea, de culoare galben-auriu; cel rafinat, de culoare aproape alb-transparenta; cel decolorat si dezodorizat, folosit in produsele cosmetice care necesita uleiuri inodore si incolore; cel distilat pana la gradul molecular, produs in cantitati foarte mici.

Tarile producatoare sunt: Argentina, Peru, Columbia, Statele Unite ale Americii, Mexic, Egipt, Israel, India si Australia.